Skip to content

CAPITOLUL 27 – MOSTENIREA

28/01/2012

BELLA POV

Noaptea a trecut foarte incet parca. Nu am putut dormi mai deloc. Situatia in care sunt ma inspaimanta. Am inceput sa traiesc tot timpul cu teama in suflet, nu mai am incredere in oameni si cateodata nici in mine. Parca viata nu-mi mai apartine. De mica am fost plasata cand intr-o parte, cand in alta. Niciodata nu am luat decizii singura, pentru ca nu aveam cum. Am 19 ani, sunt insarcinata, cu scoala neterminata si locuiesc intr-o casa straina, printre straini. Nu mai am pe nimeni langa mine. Cata nevoie am de o mama langa mine. Sa ma stranga in brate, sa-mi spuna ca totul va fi bine, sa ma sarute de noapte buna, sa-mi perie parul, sa-mi spuna o vorba buna, sa ma alinte. Cata nevoie am de afectiune. Mama. Oare ea ce mai face? Uneori imi pare atat de rau pentru felul cum m-am purtat cu ea! Buna sau rea, e totusi mama mea. Ar trebui sa o vizitez. Macar sa stiu ca ea este bine.

– Bella, pot sa intru? intreba Ema langa usa.

– Da, este deschis.

A intrat si am vazut-o plansa. Deci nu am fost singura care nu prea a dormit. Era imbracata deja.

– Tata a murit, Bella. Aseara a adormit si nu s-a mai trezit. A murit in somn.

Ma asteptam la asta. Stiam ca se va intampla rapid, dar parca totusi prea repede. Nu am putut sa plang. Am trecut prin momente atat de grele incat nu mai pot plange. Inima mea este goala. M-am apropiat de Ema. Vroiam sa o imbratisez, dar nu stiam cum va reactiona. Nu m-am mai gandit la ce avea sa se intample, asa ca m-am apropiat mai mult de ea si am strans-o in brate. Spre surprinderea mea, m-a imbratisat si ea si am inceput sa plangem amandoua. Damon si Stefan ne-au strigat de jos, sa ne pregatim sa mergem la spital. M-am imbracat, ajutata de Ema, care mi-a prins parul in coc si m-a dat cu pudra, ca sa nu se vada cat de palida eram. Dupa ce am fost gata, am plecat cu totii la spital. Dupa ce am coborat din masina, Damon m-a tras de brat langa el. Si am simtit un mic fior. Era pentru prima data cand ma atingea.

– Stai pe langa mine, te rog! spuse el.

– De ce? am intrebat eu.

– Nu pune prea multe intrebari. Doar stai langa mine. Ai venit intr-un cuib de viespi si ai nevoie de cineva care sa nu te lase sa intri acolo, intre ei. De aia iti spun sa stai langa mine. Nu raspunzi la nici o intrebare. Oricine ar veni sa-ti puna intrebari, nu raspunzi. Ma lasi pe mine sa vorbesc. Da?

– Da, Damon. Cum spui tu.

– Este pentru binele tau.

Chiar ma bucuram ca exista cineva care ma protejeaza in tot haosul asta si care incearca sa ma tina la linia de plutire, sa nu ma scufund de tot. Ema veni si ea langa noi. Chiar daca nu vorbea cu mine, simteam ca ceva parca s-a schimbat. Nu mai era atat de artagoasa. Nu stiam ce anume a schimbat-o, dar ma bucuram. Stefan mereu a fost dragut cu mine, asa ca nu am ce sa-i reprosez.

Am intrat in spital si ne-am dus in salonul lui Mikael. Dar el nu era acolo. Damon deveni furios si s-a dus la receptie. Nu era nici o ruda de-a lor acolo. Ceva s-a intamplat. Damon veni nervos catre noi.

– Au fost viperele aici. Au semnat hartiile si l-au luat.

– Cine l-a luat? intreba Stefan.

– Mama mea. Fiind prima sotie, a crezut ca i se cuvine ei dreptul asta. O sa stau eu de vorba cu ea.

– Damon, linisteste-te. Nu face vreo prostie, spuse Ema.

– O sa fiu cat se poate de calm, stai fara grija. Hai sa mergem.

– Ne ducem la mama ta? l-am intrebat eu.

– Da. Ceea ce am vorbit cu tine mai devreme, inca e valabil. Da?

– Da, i-am raspuns eu.

Am plecat cu totii spre d-na Salvatore. Cand am ajuns, erau o gramada de masini.

– Bun venit in cuibul de viespi, imi spuse Damon.

L-am privit cu teama. Nu stiam ce ma asteapta acolo.

– Damon, nu stiu daca este bine sa intru si eu.

– Hai cu mine. Nu-ti face probleme. Daca respecti ceea ce ti-am spus mai devreme, o sa fie bine. Stai pe langa mine.

Nu am mai zis nimic. M-a luat de brat si am pornit cu totii spre casa. Ema incepuse sa tremure. Acolo, inauntru, intins intr-un sicriu, se afla tatal ei.  Cand am intrat, toti din casa si-au indreptat ochii catre noi. Ma gandeam ca o sa-i vad ravasiti, dar nici unul nu plangea. Nici unul nu avea lacrimi in ochi. Singura care incepuse sa planga a fost Ema. A fugit spre tatal ei si a inceput sa planga. I-a mangaiat fata, mainile si incepuse sa vorbeasca cu el. Din pacate, Mikael nu-i va mai vorbi niciodata. Stefan s-a dus langa ea si a luat-o in brate. Damon m-a luat de mana si ne-am dus langa ei doi. Cativa fiori mi-au strabatut trupul. Ema s-a intors spre mine plangand, m-a privit cateva momente care mie mi s-a parut o eternitate si apoi m-a luat in brate. Incepuse sa planga si mai tare. Damon s-a dat mai deoparte si privea. Nu vazusem nici o lacrima in ochii lui, dar se vedea pe fata lui cat suferea. Se uita la noi doua imbratisate si apoi se incrunta cand vazu pe cineva care se indrepta spre noi.

– Damon, ai venit!

– Mama.

– Credeam ca nu mai vii, spuse ea smiorcaindu-se.

– Zau? Asa credeai? spuse el furios.

– Damon, controleaza-te. Stai linistit, ii spuse Stefan.

– Stati linistiti, nu fac nici o scena nimic. Dar nu credeam ca ai atat de mult tupeu in tine, incat sa-l aduci pe tata aici.

– Damon, eu l-am iubit mereu pe tatal tau. Si fiind prima lui sotie, m-am gandit ca….

– Ai gandit prost, o intrerupse el. Nu aveai dreptul sa-l iei. Cat timp a fost in viata nu ti-a pasat. Acum dintr-o data, iti pasa.

– Damon, nu-i asa. M-am gandit mult la el.

– Cum zici tu, nu vreau sa ma cert cu nimeni. Nu este momentul.

– Cine e fata asta? intreba mama lui cand ma vazu. Ce treaba are cu familia asta? De unde ai aparut in peisaj?

– Doamna, eu …

– E cu mine, spuse Damon.

Veni langa mine si ma trase langa el.

– E prietena ta?

– Te intereseaza atat de mult? intreba el.

– Pai, nu are cum sa fie prietena ta.

– Si de ce nu?

– Prietena ta este acolo, in colt.

Ne-am indreptat privirea spre fata din colt. Era o fata frumoasa, bruneta cu ochii verzi. Ma simteam destul de prost. Si de ce m-a deranjat faptul ca fata aia era prietena lui? Nu stiu.

– Bella, stai putin aici, imi spuse Damon. Ma intorc imediat. Ma duc sa rezolv problema.

DAMON  POV

– Buna Damon, spuse fata care se presupunea a fi prietena mea.

– Sandra. Ce cauti aici?

– Am venit sa fiu alaturi de tine in aceste momente grele. Mama ta se poarta foarte frumos cu mine, stii?

– Multumesc pentru sustinere. Sotul tau stie ca ai venit?

– Stie. I-am spus adevarul Damon. Divortez de el. Te iubesc si vreau sa fim impreuna.

– Dar la mine te-ai gandit? La ce vreau? Daca te vreau? Stii foarte bine care a fost relatia noastra. Nu te iubesc. Nu esti genul meu de femeie cu care sa intemeiez o familie. Ai facut o mare prostie venind aici. Stiai foarte bine pentru ce ne intalneam. Asa ca te rog sa te duci de unde ai venit.

– Damon, te rog. Te iubesc. De aceea divortez. Te vreau langa mine.

– Dar eu nu te vreau langa mine. Asa ca nu-ti ramane decat sa te impaci cu sotul tau sau sa-ti gasesti pe altcineva.

– Ai pe altcineva? ma intreba ea furioasa.

– Nu, momentan.

– Dar fata aia cine este? ma intreba ea aratand cu degetul spre Bella si Ema.

– Ema, e sora mea, am spus eu stiind totusi exact la cine se refera.

– Nu, cealalta.

– O prietena de familie.

– Nu te cred. Am vazut cum te priveste cand stai pe langa ea.

Sincer, nu m-am gandit niciodata la cum ma priveste Bella cand sunt pe langa ea. Nu am privit-o niciodata altfel de cum o privesc acum. O alta cucerire de-a tatalui meu. M-am uitat la Bella si ea a lasat privirea in jos. Se fastaceste cand sunt langa ea? Hmm. Si atunci am vazut-o pe Bella, mult mai bine. Nu era foarte frumoasa, dar era totusi destul de draguta incat sa intorci capul dupa ea. Avea totusi ceva care te atragea. Parea inocenta, dar cu siguranta nu este daca a reusit sa stea cu tata singuri intr-o camera in vacanta. Si totusi nu era asta. Era altceva. Dar o sa aflu..

– Damon, ma asculti? ma intrerupse Sandra din ganduri.

– Poftim?

– Nici tu nu-ti iei ochii de la ea. Ce are atat de special iar eu nu am? De ce pe mine nu poti sa ma privesti asa cum o privesti pe ea?

– Ea are suflet.

– Este insarcinata? Ai lasat-o insarcinata? De aia te-ai despartit de mine? ma intreba ea plangand.

– Da. De aia. Este insarcinata cu mine. Este prietena mea si o iubesc. De asta nu pot fi cu tine.

Cred ca a fost un soc pentru ea, dar ce aveam sa-i mai spun? Cum as putea sa o conving sa ma lase in pace? Asa ca am spus o mare si gogonata minciuna.

– La revedere Sandra si succes in continuare, i-am spus eu si am plecat de langa ea.

– O sa regreti Damon. Si tu si ea. O sa vedeti voi. Nimeni nu se pune cu Sandra.

– Mai ia o pauza draga. Incepi sa te incingi.

Am lasat-o acolo mormaind si m-am indreptat spre ai mei. Bella nu s-a uitat la mine. O tinea pe Ema de brat iar Stefan statea langa ele. Mama statea in spatele lor si zambea la mine. Mama si cu Sandra? De cand mama este interesata de o femeie pe care eu nu o vreau langa mine? Ceva pute. Si pute rau. Dar aflu eu. Am stat mai retras, nu am vorbit cu nimeni, doar priveam.

DUPA  3  ZILE

BELLA  POV

Astazi Mikael va fi inmormantat. Nu stiu exact ce s-a intamplat in ultimele trei zile. Damon nu prea a vorbit cu mine, ca de obicei. Stefan mi-a acordat atentie ca de obicei. Iar Ema? Surprinzator cum a inceput sa vorbeasca cu mine. De parca ceva sau cineva a facut-o sa inteleaga ca eu nu sunt asa cum ma credea la inceput. A inceput sa vorbeasca cu mine. Vine mai des in camera mea, imi cere parerea. Ciudat. Diseara la ora 7 se va citi testamentul. Vor veni toate rudele la noi. Damon mi-a spus de dimineata sa nu scot un cuvant si sa stau pe langa el. Si cu el s-a intamplat ceva. L-am surprins de cateva ori privindu-ma si nu si-a ferit privirea cand l-am vazut. Nu stiu de ce se uita asa la mine. Si ca tot vorbim de schimbari si eu am ceva. Si nu stiu ce. Ma simt mai bine cu ei, sunt bucuroasa ca Ema s-a schimbat cat de cat dar cand stau langa Damon, ceva se intampla. Si nu stiu ce simt. Nu cunosc prea bine sentimentul. Ma atrage. Si de ce tocmai el? De ce nu Stefan? Stefan s-a purtat frumos cu mine de cand m-a vazut prima data. Dar Damon, mai tot timpul a glumit pe seama mea. Imi venea sa plang dupa fiecare conversatie avuta cu el si totusi ma atrage. E ceva normal?

DAMON  POV

Si asta este ultima zi cand il mai vad pe tata. M-a crescut de cand aveam 18 ani. Pana atunci am stat cu mama. Nu mai suportam sa o vad schimbandu-si iubitii. Imi era rusine cu ea asa ca am plecat la tata care m-a primit cu bratele deschise. Mai este o jumatate de ora si plecam la inmormantare. Bella este deja imbracata, Ema inca nu a coborat iar Stefan asteapta si el pregatit pe canapea. Ma uit la fata asta si-mi aduc aminte de ceea ce mi-a spus Sandra. Faptul ca am mai luat-o de mana, de brat sau ca i-am spus ca o protejez fata de ceilalti, a facut-o sa ma vada cu alti ochi? Eu nu sunt indragostit de ea. Nici nu m-am gandit la ea in felul asta. Vad ca este o fata sensibila si dupa felul cum vorbeste si cum se comporta, imi da totusi de gandit. Tata mi-a spus ca Bellei i s-a intamplat ceva rau, foarte rau. Nu mi-a spus ce anume. M-a pus sa-i promit ca o sa am grija de ea si ca o sa o protejez de tot ce e rau. Dar ce putea sa i se intample? Oricum, ceva i-a mers rau. Am vazut asta in ochii ei, ca si cum imi cerea ajutorul dar nu indraznea sa-mi spuna. Mi-e mila de ea.

– Mergem? ma intrerupse Ema.

– In sfarsit ai coborat. Faceam bataturi la talpi daca mai asteptam mult.

– Ha ha, se stramba ea.

– Femeile astea.

Am plecat cu totii si ne-am dus la mama. Acolo era parca si mai multa lume. Pai da, diseara se citeste testamentul. M-am uitat la Bella si am vazut-o parca pierduta in alta lume. Privea pe toata lumea si nu intelegea ca cauta ea acolo. Parea un pui zgribulit. Si atunci am vrut sa incerc ceva. M-am dus langa ea si m-am asezat in asa fel incat mana mea o atingea pe a ei. Am auzit ca si-a oprit respiratia. M-am uitat cu coada ochiului la ea si am vazut o pata de roseata pe obrajii ei. Cu siguranta nu este de la machiaj. Deci Sandra avea dreptate. Dar nu m-am oprit aici. Tipic Damon. Mi-am desfacut degetele si i-am cuprins mana. Era atat de calda si mica. S-a fastacit si si-a ascuns fata ca sa nu o vad. Mi-am retras mana.

– Scuze, nu mi-am dat seama, i-am spus eu.

A ridicat privirea si am vazut doi ochi mari ciocolatii accentuati de genele ei mari si intoarse. Si totusi era frumoasa. Daca stii cum sa o privesti. S-a imbujorat si mai tare si si-a bagat mana in buzunarul paltonului.

– E in regula, mi-a spus ea.

Ce naiba? Ma dau la fata lu’ tata? Chiar atat de idiot sunt?

– E vremea sa mergem, spuse mama care ma privi incruntata.

Sandra era langa ea si ma privea furioasa. M-am intors catre Bella care statea in spatele meu.

– Am nevoie sa faci ceva pentru mine, i-am spus eu.

– Ce anume? m-a intrebat ea.

– Vreau sa ma iei de brat, i-am spus eu soptit la ureche.

– Poftim? Nu-i venea sa creada ca ii cer eu asta.

– Sssstt! Mai incet. Iti explic acasa de ce. Doar ia-ma de brat si stai asa cat tine inmormantarea. Si nu mai pune intrebari.

– Fa cum iti spune Damon, spuse Ema. Surioara mea isi dadu-se seama. Zambea cand m-am uitat la ea.

Bella nu a mai spus nimic si m-a luat de brat. M-am uitat la mama care fierbea iar Sandra arata si mai rau. Doar le-am avertizat.

Inmormantarea tinu vreo 2 ore. Toata lumea plangea, parca se intreceau sa vada cine plange mai tare. Doar cateva persoane plangeau cu lacrimi pure. Noi patru. Ema il tinea pe Stefan de brat si aproape se ineca de plans. Stefan doar inghitea in sec si din cand in cand isi stergea ochii. Incerca sa fie puternic pentru Ema. Eu ma straduiam sa nu plang, dar lacrimile nu vroiau sa asculte si cadeau pe obrajii mei. Iar Bella, isi ascunse fata pe bratul meu. Cu o mana ma tinea de brat iar cu cealalta in care avea o batista, isi ascunse gura, ca sa nu se vada  cat de mult plange. Dar ochii o tradau. M-am inmuiat de tot. Mi-am ridicat bratul si am tras-o langa mine. Am lipit-o de mine si mi-am pus mana pe mijlocul ei. Si-a ascuns fata la pieptul meu iar eu mi-am pus barbia pe fruntea ei. Parea atat de firava.

BELLA  POV

Damon m-a luat in brate. Mi-am ascuns fata ca sa nu ma vada. Stia ca sufar si eu. Si nu minteam. Iar el stia asta sau macar si-a dat seama. Si-a pus barbia pe fruntea mea si m-a tinut asa langa el. Cu siguranta o gramada de ochi ne priveau. Si ce? Nu ai voie sa plangi un mort? Oh Mikael. Cat de mult o sa-mi lipsesti. Dupa ce m-am linistit, m-am retras din imbratisarea lui Damon. Nu vroiam sa creada ca si asta face parte din jocul propus de el mai devreme. Oare de ce mi-a spus sa-l tin de brat? M-am uitat la Damon si am observat ca si el ma privea.

– Esti bine? ma intreba el.

– Da, cat se poate.

Ma lua de mana si ma tinu strans. Avea mana calda. Ceva nu este in regula cu mine. Si fluturii astia fac prapad in stomacul meu.

DAMON  POV

Am privit-o pe Bella tot timpul. Stiam ca nu se preface. Si totusi ceva ma roade. Ce cauta ea cu tata? Daca intr-adevar nu au fost impreuna, ce cauta aici? Care este povestea ei? Am luat-o de mana si am tinut-o strans langa mine. Nu mai aveam nici un dubiu ca nu-i sunt indiferent. Dar trebuie sa vorbesc cu ea, sa nu-si faca sperante in sensul asta. Nu simt pentru ea decat mila si deodata m-a cuprins un sentiment de protectie. Trebuie sa o protejez. Asta mi-a spus tata? Dar de ce?

Dupa inmormantare am plecat cu totii acasa. Cand am spus cu totii, ma refer si la multele rude aparute din senin. Ema s-a dus in bucatarie sa aduca prajituri si ceva de baut. Stefan aranja niste scaune si trase o masa. M-am dus langa Bella.

– Te rog sa te duci in camera ta, i-am spus eu incet.

– Am facut ceva rau? m-a intrebat ea.

– Nu ai facut nimic rau. Dar este multa lume aici care se intreaba cine esti. De asta vreau sa te duci in camera ta. Sa incui si usa. O sa te anunt eu cand  trebuie sa cobori. Nu dai drumul la nimeni, nu raspunzi la nimeni daca ciocane. Ca si cum nu ai fi in camera. Da?

– Bine.

– Este spre binele tau. Nu as vrea sa cazi in ghearele lor. Sunt ca vulturii. Hai, te conduc pana la usa, sa fiu sigur.

Am urcat impreuna scarile si am condus-o. Era palida si plansa. Am ridicat mana si cu un deget i-am sters o lacrima. Nu s-a asteptat la asta si s-a retras repede. Nici eu nu mi-am dat seama ca tocmai facusem asta.

– Damon, nu ne vede nimeni aici, nu are rost sa continuam jocul.

Asta credea ca am facut?

– Asta crezi ca am facut acum? Jocul l-am incheiat de cum am intrat in casa. Ceea ce am facut acum, a fost… asa mi-a venit.

Nu a spus nimic, a intrat in camera si a incuiat usa. Mai erau vreo 4 ore pana la ora 7.

BELLA  POV

Damon cu jocul lui tampit. Ce crede? Ca ma poate manevra cum vrea el? Trebuie sa ma potolesc. Trebuie sa-mi impun sa nu mai simt nimic atunci cand este langa mine. Nu trebuie sa-l mai las sa se joace cu mine. Nu sunt jucaria nimanui.  Sa-si gaseasca alta, nu pe mine. Sunt destul de batuta de soarta. Nu mai vreau si altele. Mai sunt 4 ore pana la citirea testamentului. Eu de ce trebuie sa fiu prezenta? Nu vreau nimic din partea lor. Vreau doar sa fiu lasata in pace. M-am dezbracat, am facut un dus, m-am cam speriat cand m-am privit in oglinda. Mi-am luat o alta rochita neagra si am asteptat.

DAMON  POV

– Ma duc sus sa o iau pe Bella. Vulturii astia nu scapa nici o miscare.

– Stau de paza, spuse Stefan zambind. Sa nu te atace vreun vultur. Sau mai bine o vulturita.

Stiam prea bine ca se refera la Sandra. Apropo, ea ce cauta aici? Trebuia sa stea doar familia, rudele. Am urcat la etaj si am batut la usa.

– Damon sunt. E timpul sa cobori.

Bella deschise incet usa. Arata atat de obosita.

– Dormeai? am intrebat-o eu.

– Nu. Damon, eu chiar trebuie sa fiu prezenta?

– Da. Faci parte din familie acum. Hai sa mergem. Nu mai pune intrebari. Stai langa mine. Se va citi testamentul si multi vulturi isi vor arata ghearele. Nu trebuie sa intri in panica.

– Fata aia mai este aici?

– Da, cu toate ca nu stiu ce cauta aici. Nu face parte din familie.

Nu am mai luat-o de mana sau de brat. Am mers in urma ei iar pe scari, cand lumea ne-a vazut, am coborat inaintea ei si i-am facut semn cu capul sa ma urmeze. A pasit tacuta in urma mea si ne-am asezat pe canapea. La nga ea veni Ema, apoi Stefan. Mai erau 5 minute.

– Nu te-am chemat mai devreme, ca sa nu stai mult timp in ochii lor. Mai sunt 5 minute, se va citi testamentul, apoi te poti duce in camera ta, i-am spus .

– Multumesc!

Intre timp, avocatii si-au luat locurile, au pus pe o masa un plic sigilat. Lumea incepuse sa susoteasca. Mama zambea. Sandra era langa ea si ma privea. I-am zambit rautacios si si-a intors privirea.

Erau persoane care nu ar trebui sa fie aici. A doua sotie a tatalui meu isi adusese cu ea si cei doi copii, un baiat si o fata, facuti cu sotul actual. Credea ca daca ii aduce, poate sa mai suga niste bani in plus? Credea ca tata le-o fi lasat si lor ceva? Nu erau fratii mei, decat prin alianta. Ma rog, poate le-o fi lasat. Nu ma bag in asta. Vreau sa se termine odata si sa plece toti.

– Buna seara, spuse unul din avocati.

Lumea a murmurat un buna seara.

– Sunt prezente toate partile? intreba el si cei din jur dadura din capete. Trebuie sa identific pe toata lumea, abia apoi voi incepe sa citesc. Scoase o foaie de hartie dintr-un alt plic si incepu sa citeasca numele tuturor. Au fost toti strigati, in afara de cei doi copii, caterva rude de-a sotiilor si Sandra. Avocatul le-a spus ca nu au voie aici.

– Sunt cu mine copiii, sunt ai mei, spuse mama lor.

– In regula atunci. Dumneavoastra domnisoara?

– Eu sunt o foarte buna prietena de-a domnului Mikael si sunt iubita unuia dintre copiii lui, spuse Sandra.

Mi-am dat ochii peste cap si am tras aer in piept.

– Nu sunteti trecuta pe lista, asa ca nu puteti sta aici.

– Va rog, lasati-ma sa stau, il implora ea.

– Nu. Asteptati afara. La revedere.

Sandra pufni si iesi nervoasa. Imi arunca o privire destul de urata. Vorba aia, daca privirea ar putea ucide. M-a pufnit rasul, Bella s-a uitat la mine si eu am incercat sa ma controlez.

Bun, ramaseseram doar noi, sase mostenitori, adica noi patru si cele doua sotii.

Avocatul, scoase din plic o singura foaie, destul de incet ca sa o vada toti, o despaturi cu grija si o studie o clipa.

– Ce naiba e aia? am auzit-o pe mama intreband.

M-a pufnit din nou rasul, era o singura foaie, doar cu cateva cuvinte. Deci tata, a taiat si a spanzurat prin testamentul ala.

– Damon, nu mai rade, imi spuse Bella.

– Ok, scuze. Stau linistit.

– Tin in mana un document alcatuit dintr-o singura pagina care este un testament scris de mana de catre Mikael House. Ii voi da citire in intregime: Ultimul testament al lui Mikael House. Eu, Mikael House, fiind in deplinatatea facultatilor mintale, anulez prin prezentul toate testamentele precedente intocmite de mine si imi impart averea dupa cum urmeaza: Sotiilor mele, le las cate o suma necesara achitarii tuturor datoriilor pe care le au la data de astazi. Nici o alta datorie facuta de azi incolo nu va fi acoperita de aceasta suma. Daca vreuna dintre sotii va incerca sa atace prezentul testament, darul respectivului va fi anulat.

Mama si cealalta sotie au inceput sa planga usor. Mama se apleca in fata, cu coatele sprijinite pe masa, cu fata ascunsa in maini si cu mintea amortita.

– Ticalosul, spuse ea incet.

Am scrasnit din dinti si in momentul acela am simtit o mana mica si calda pe mana mea. Am inchis ochii sa ma linistesc.

– In afara de acesti bani, nu le mai las nimic fostelor sotii, deoarece am avut grija de ele la divorturi, continua avocatul.

Mama si cealalta femeie au inceput din nou sa planga.

– Restul averii mele, il impart dupa cum urmeaza: Cele unsprezece miliarde, vor fi impartite in parti egale intre copiii mei Damon Salvatore, Ema House si Stefan House si protejata mea Isabella Marie Swan. In afara de acesti bani, voi numi pe fiecare administrator al bunurilor mele, dupa cum urmeaza: Stefan, Ema si Damon, vor administra Companiile mele care produc energie electrica si Compania de calculatoare si alte produse IT. Isabella va conduce Editura si va avea actiuni la aceasta, atunci cand va implini 20 de ani. Damon va administra banii Emei pana cand aceasta va implini 20 de ani. Fiecare cuvant a fost scris de mana mea si, prin urmare il semnez.

Avocatul termina de citit si puse hartia pe masa. Bella incepuse sa tremure. Nu se astepta sa primeasca ceva din partea tatalui meu. A primit o multime de bani, iar la varsta de 20 de ani, va conduce alaturi de noi, Editura.

– Nu-i adevarat, nu-i adevarat, visez, sopti ea.

– Nu visezi Bella, este adevarat.

A inghitit in sec, s-a ridicat de pe canapea si a fugit pe scari. Ema a vrut sa se duca dupa ea dar eu am oprit-o.

– Las-o. E un soc pentru ea.

– Numai pentru ea?

Am mai ramas cu totii cam 15 minute. Mama incerca din nou sa vorbeasca cu mine, ma intreba daca poate sa stea cu noi pentru ca se simte singura. I-am spus un NU scurt si a plecat. A doua sotie si-a luat copiii si a plecat. Dupa ce au plecat si avocatii, ne-am asezat pe canapea.

– Nu pot sa cred, spuse Ema.

– Mie-mi spui? Mama l-a injurat cand a auzit ca nu primeste nimic.

– Am observat ca Bella te-a luat de mana sa te linistesti, spuse Stefan razand.

– Te dai la Bella, ha? ma intreba Ema amuzata.

– Nu ma dau la nimeni. A facut ce a simtit. Si m-am calmat. Ma duc sa vorbesc cu ea.

– Saraca fata, s-a trezit cu o avere imensa. Nici nu stie ce sa faca cu ea, spuse Ema.

– Esti ciudata Ema. Cand a venit pentru prima data in casa asta, te-ai luat de ea ca a venit sa-i fure averea tatei, iar acum o aperi? am intrebat-o eu.

– Damon, stiu ca am vorbit asa. Dar tata mi-a spus niste lucruri care m-au facut sa gandesc altfel si sa nu o judec.

– Ema, m-ai urat vreodata cat am locuit in casa asta cu tine?

– Damon, sigur ca nu. De ce intrebi asta?

– Pentru ca sunt fratele tau vitreg, de asta.

– Nu Damon. Esti fratele meu si te iubesc. Asa cum il iubesc si pe Stefan. Noi acum trebuie sa fim mai uniti ca niciodata. Suntem o familie.

– Multumesc draga mea. Si eu te iubesc, i-am spus eu si am imbratisat-o. Stefan ni s-a alaturat.

– Si pe tine te iubim Stefan, a spus Ema.

Stefan a zambit si am vazut cum ii luceau ochii. O lacrima cazuse pe obrazul lui. I-am dat un pumn usor in umar si apoi m-am ridicat. Am urcat la etaj si am batut la usa.

– Eu sunt.

A deschis usa incet si iesi pe hol. Plangea.

– De ce plangi?

– Ma urasti acum nu?  Ma urati toti.

– Nu este adevarat, Bella.

– De la inceput a fost asa. Ema m-a urat, tu la fel…

– Ema nu te uraste. Nu ai observat ca s-a schimbat?

– Ba da.

– Si nici eu nu te urasc. Nimeni nu te uraste. Crezi ca daca te uram, te mai protejam in fata lumii? Bella, nu fi prostuta.

– Nu stiu ce simt Damon. Tatal tau mi-a lasat o gramada de bani, nu pentru asta am venit aici. Cand voi avea 20 de ani voi conduce Editura alaturi de voi. Nu mi-am propus asta, jur.

– Te cred. Odihneste-te. Mai vorbim maine. O sa te ajutam toti.

– Damon?

– Da?

– De ce v-ati schimbat atitudinea fata de mine?

– Prea multe intrebari pui. O sa primesti raspuns la ele, dar mai tarziu. Am avut o zi destul de grea. Dormi acum.

M-am intors si cand am ajuns la jumatatea scarilor m-a strigat din nou.

– Damon?

M-am intors spre ea.

– Fara intrebari Bella.

– Vroiam sa spun doar…. multumesc.

Am dat din cap si am coborat.

– Ce face Bella? ma intreba Ema.

– Nu stie pe ce lume traieste. Trebuie sa o ajutam. Poate, curand vom afla povestea ei si sunt sigur ca nu va fi o poveste frumoasa.

– Eu sunt de acord sa o ajutam, spuse Stefan.

– Ema? am intrebat-o eu.

– Bine. Nu sunt sigura de ea 100%, dar o sa o ajut.

– Multumesc. Sa mergem la culcare. Suntem destul de obositi, am spus eu.

Le-am urat noapte buna tuturor si am urcat in camera mea. Am facut un dus si m-am bagat in pat. De fiecare data cand inchideam ochii, o vedeam pe ea, ochii ei mari, trupul firav, mainile micute, roseata din obraji. M-am gandit la ea pana am adormit.

Anunțuri
4 comentarii
  1. Roxy permalink

    wow, asta da mostenire si testament :)).M-a bucur sa vad cat de frumos evolueaza relatia lui Damon cu Bella.
    Capitolul a fost impresionant.
    Trec la urmatorul, mai ales k m-a incanta incredibil d mult numele lui :d :-*:-*

    • de acord cu roxana,un capitol impresionant

  2. Ahh.. Damon…love it 😀

  3. andreea permalink

    wow ce mostenire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: