Skip to content

CAPITOLUL 3

08/07/2012

DAVID  POV

 

–          Buna dimineata Teresa. M-am apropiat de ea si i-am furat din mana cafeaua pe care tocmai o facuse.

–          Hei, e a mea.

–          Mersi pentru cafea, esti o draguta. Tot esti langa masinaria asta, fa-ti alta.

–          Esti jalnic cateodata, spuse ea si isi lua un pahar de plastic.

–          De aia te iubesc, am spus eu si am pupat-o pe obraz.

–          David, trebuie sa discutam. Sa mergem in birou.

–          Ok sefa.

Stiam despre ce vroia sa vorbeasca. Am urmat-o in biroul ei si am inchisusa, apoi m-am intins pe canapeaua ei.

–          Imi poti spune si mie ce ai de gand sa faci? ma intreba ea.

–          In legatura cu ce?

–          Nu te mai prosti David. O avem aici, a marturisit ca ea a omorat-o pe Grace si tu vrei sa-I dai drumul?

–          Nu este vinovata, am spus eu sorbind incet din cafeaua fierbinte.

–          Ei pe dracu. Ce vrei sa faci? Nu am chef sa fiu suspendata din cauza ta.

–          Asta nu se va intampla. Iti promit. Criminalul este prietenul ei, Mike.

–          De unde stii? Ai avut vreo viziune? Le-ai citit mintile? David, ce faci tu acum este gresit.

–          Nu este nimic gresit. Ai incredere in mine Teresa. Stiu ce spun. Acum trebuie sa ne concentram pe Mike. Trebuie sa-l gasim.

–          Si cu ea ce faci? Spui ca nu este vinovata, dar ai lasat-o sa doarma in celula aia friguroasa.

–          Nu a vrut sa mearga acasa. Unui om care este la inchisoare, daca ii spui ca este liber sa plece si el spune ca nu vrea, nu-ti da de gandit?

–          A spus ca este vinovata.

–          Asta este de fatada. Ei ii este frica de ceva. Poate chiar de Mike, sunt sigur de asta. Am observat niste vanatai in jurul gatului ei si pe maini.

Teresa se gandi o clipa si ofta.

–          David, iti spun doar atat: sper sa faci ceea ce trebuie.

–          Asta si fac, crede-ma. O sa prindem criminalul, dar Elena este nevinovata. Voi vorbi din nou cu ea astazi. Poate reusesc sa scot adevarul de la ea.

 

ELENA  POV

Ma dureau toate oasele. Parca statusem pe un pat de cuie. M-am ridicat usor din pat si am inceput sa ma plimb prin celula. Ceva era gresit. David avea dreptate. De ce sa fiu inchisa cand stiam ca nu am facut nimic, in timp ce Mike era liber, bucurandu-se de viata? Dar nu mai puteam da inapoi. Trebuia sa continui cu minciunile. Voi sustine ce am spus si aseara. Pasi marunti se auzira pe hol. Acelasi gardian care ma aduse ieri, se opri in fata celulei. Nu ma privi, doar deschiseusasi-mi facu semn cu capul, ca pot sa ies. Ma duse din nou in camera de interogatoriu. Deja incepuse sa mi se faca greata gandindu-ma ca agentii Teresa si David imi vor pune aceleasi intrebari iar si iar. Dar nu vor scoate nimic de la mine. In camera nu era nimeni si m-am asezat pe scaun, asteptand. Incercam sa-mi pun ordine in ganduri, sa nascocesc minciuni pe care apoi sa le spun. Dupa cateva minute intra agent Teresa, privindu-ma neincrezatoare. Se aseza in fata mea si incepu sa rasfoiasca un dosar. Intra si David, aducand cu el un sandwich si o cafea. Mi le puse pe masa in fata.

–          Mananca, vom avea multa treaba, spuse el si se aseza pe scaun langa Teresa.

Am luat o gura de cafea fierbinte. Aroma ei se raspandise in gura si era foarte placuta. Am baut-o imediat si am simtit cum muschii incordati de frig se destind.

–          Elena, ti-am verificat dosarul. Nu ai nici o amenda, impozitele sunt platite la timp, lucrezi la un ziar ca reportera, deci cazierul tau este curat. De ce acum? Pata asta va fi permanent pe cazierul tau si fapta te va urmari toata viata, spuse Teresa.

David se rezema de spatarul scaunului si astepta calm raspunsul meu. Nu am spus nimic si mi-am impreunat mainile sub masa, frecandu-le si strangandu-le aproape sa-mi faram degetele.

–          Spune adevarul, Elena. Nu-ti fie teama. Daca intradevar nu esti vinovata, noi te putem ajuta. Iti oferim protectie totala, spuse David.

Gandurile mele o luau razna. Imi doream sa pot scapa de stresul si situatia care ma sufocau. Imi doream sa gust din nou libertatea, dar cand ma gandeam ce ma asteapta afara ma ingrozea. Si in timpul acela am luat o decizie.

–          As dori sa vorbesc doar cu agent David daca se poate, i-am spus eu Teresei.

Teresa dadu din umeri si se ridica de pe scaun. David schita un zambet in coltul gurii. Am asteptat ca Teresa sa iasa. Inusa, ea se intoarse si-I spuse lui David:

–          Vezi ce faci. Nu raspund pentru faptele tale. Se intoarse usor pe varfuri si iesi, tragandusadupa ea.

M-am indreptat pe scaun uitandu-mala Davidsi nu stiam ce sa spun, cu ce sa incep.

– Cine este vinovatul? ma intreba David si isi puse coatele pe masa. Uita-te in ochii mei si spune-mi adevarul.

Ma tintui cu privirea si parea sa nu-mi dea drumul.

–          Nu pot sa spun, am soptit.

–          Elena, o luam de la capat? Ma gandeam ca noaptea petrecuta in celula te-a facut sa te gandesti mai bine. Spune-mi doar daca tu esti vinovata. Doar atat, pe urma vom vedea ce este de facut. Iti repet. Te pot ajuta, de asta sa nu-ti fie teama. Doar spune-mi daca esti vinovata.

Am inghitit in sec si am privit in jos, spre pantofii mei. Apoi am incercat sa scot cateva scame imaginare de pe pantalonii mei negri.

–          Nu sunt vinovata, am spus eu si am inceput sa plang. Mike este vinovatul. Mi-am pus genunchii sub barbie si i-am inconjurat cu bratele.

–          Continua, ma indemna el calm. Aici esti in siguranta.

–          Eu si cu Grace ne cunoastem de mici. Ne cunosteam, am rectificat eu, inca nevenindu-mi sa cred ca ea nu mai este cu mine. Mamele noastre se cunosteau si ele de mici. Au crescut impreuna si au ramas prietene chiar si dupa ce ele au nascut. Eu si Grace am fost ca doua surori. Imparteam totul. Nu ne-am certat niciodata. In clasele primare am fost impreuna, in liceu la fel. Doar facultatea a urmat-o in alta parte, eu dand la jurnalism si ea la arte, la pictura. Dar am ramas in continuare la fel de apropiate. Nici cand ne-am facut prieteni nu ne-am despartit.

David scoase un pachet cu servetele din buzunar. Am luat unul si mi-am sters nasul. Incepusem sa tremur si el isi intinse mainile pe masa pana le apuca pe ale mele. Le intoarse si isi freca degetele mari pe incheieturile mele, dandu-mi o senzatie de relaxare. Am tras adanc aer in piept.

–          Cand l-ai cunoscut pe Mike? Ma intreba el.

Mi-am ferit privirea de a lui ca sa ma pot concentra.

–     In facultate. Eram in aceeasi clasa, dar in grupe diferite. Am inceput sa iesim impreuna in ultimul an. Eram atat de fericita. Il iubeam. Si el dadea semne ca ma iubeste. Cand mi-a propus sa ne mutam impreuna am crezut ca altceva mai bun si mai frumos de atat nu o sa traiesc. Iar el era bland, nostim.

M-am oprit si am inchis ochii. De acum incepea greul.

–      E in regula, continua, ma indemna David, ca si cum mi-ar fi ghicit gandurile. Continua sa-mi frece incheieturile cu degetele.

–      Grace nu a fost de acord cu relatia noastra si a incercat de multe ori sa-mi deschida ochii. Mi-a spus ca el nu pare ce este de fapt. Ca totul este o minciuna si dorea ca eu sa ma trezesc din visare. Nu i-am dat atentie si am continuat relatia. Ma gandeam ca este invidioasa, pentru ca ea nu avea pe nimeni iar eu eram fericita. Dar nu ne-am certat din cauza asta.

M-am uitatla Davidsi el ma privea atent, parca sorbindu-mi fiecare cuvant. Dadu din cap sa continui.

–        Ne-am mutat impreuna dupa ce am terminat facultatea. Totul a fost perfect pana in momentul in care eu mi-am gasit de lucru. Nu a spus nimic, dar se vedea clar ca nu ii convenea. Incepuse sa fie nemultumit, lipsea cam mult de acasa si cand il intrebam unde a fost, imi spunea ca-si cauta de lucru. Totul incepuse cu opalma. Pe urma mi-a promis ca nu o sa mai dea niciodata in mine iar eu l-am crezut. A fost un copil abuzat de tatal lui, lua bataie in fiecare zi iar daca mama lui intervenea intre ei, o batea si pe ea. Din cauza batailor, mama lui a murit iar Mike a ramas in grija tatalui. Pana intr-o zi, cand, satul de batai a fugit de acasa si s-a dus la bunici. Tatal lui nu l-a cautat niciodata. Se jurase ca el nu va face asta cu familia lui niciodata. Dar se pare ca nu a fost asa.

Incepusem sa plang si nu mai vroiam sa vorbesc. Amintirile erau crude.

–          Elena, este in regula. Nu se va mai atinge de tine. Il vom prinde si-l vom inchide. Nu trebuie sa-ti mai fie frica. Dar pentru asta, trebuie sa-mi spui absolut tot. Aminteste-ti ca nu esti singura.

–          Nu mai pot continua, am spus eu incercand sa-mi trag mainile din ale lui. Dar el ma apuca mai bine.

–          Inchide ochii, Elena. Inchide ochii si imagineaza-ti cum durerea dispare, incet. Imagineaza-ti cum ea se varsa prin venele tale, prin mainile tale, ajungand la ale mele. Da. Durerea ta va ajunge in mainile mele. Foarte bine. Acum respira usor.

Am facut asa cum mi-a spus, incercand sa nu rad la prostia asta cu disparutul durerii. Dar dupa cateva momente, chiar a functionat. Incepusem sa ma relaxez, asa ca am continuat.

–          Prima bataie adevarata a fost in ziua in care ma intorceam de la servici. Cumparasem niste ziare, cu gandul sa-l ajut sa-si gaseasca un loc de munca. S-a suparat atunci foarte tare pe mine, a devenit furios si m-a batut. Incerca sa dea doar in locurile care nu erau vizibile. La servici eram din ce in ce mai obosita si nu ma mai puteam concentra cum trebuie. Intr-o zi mi-a spus ca munca este mai importanta pentru mine si ca pe el l-am lasat deoparte. Intradevar, eram destul de solicitata, ma trezeam la fiecare telefon din partea sefilor, ma imbracam si plecam. Dar el a decis ca era timpul sa nu mai plec din casa. M-a batut atunci ingrozitor. Mi-a invinetit fata, in asa fel incat sa nu mai pot iesi din casa. Sa nu-mi mai apara chipul la televizor. Si mi-am pierdut locul de munca. Era fericit ca reusise. Mi-a spus ca o femeie gospodina, nu umbla aiurea la orice ora din zi si din noapte. Era gelos ca-mi petreceam multe ore de munca alaturi de baietii din echipa mea. In ziua aceea m-a violat si am ramas insarcinata. Lucrul asta nu I l-am spus lui Grace. Esti primul care afla asta.

M-am uitat in ochii lui David si am observat ca ochii lui albastri nu mai erau atat de calzi. Chiar daca parea calm, o furie era vizibila pe fata lui. Scrasnea din dinti dar nu spuse nimic.

–     Cand am aflat ca am ramas insarcinata, nu stiam daca sa ma bucur sau nu. Imi era frica sa-I spun. Nu stiam cum o sa reactioneze. Dar i-am spus si s-a intamplat exact ce credeam. M-a batut cu picioarele in burta pana am lesinat. M-a dus la spital si le-a spus doctorilor ca am cazut pe scari. Pierdusem copilul.

Am lasat capul in jos si am inceput sa plang si mai tare, gandindu-ma la bebelusul meu. David se ridica de pe scaun si se muta langa mine. Nu stia ce sa faca. L-am auzit oftand. Puse o mana pe bratul meu stang, apoi ma stranse in brate. Mi-am ascuns fata in camasa lui si nu ma mai puteam controla. Ma mangaie pe par incercand oarecum sa ma linisteasca.

–          Imi pare rau, am spus eu printre suspine, dandu-mi seama tarziu ca-I udasem camasa si o botisem in locul in care o strangeam in pumn.

–          Nu este nici o problema, spuse el bland.

M-a lasat sa plang pana cand m-am linistit. Lua un servetel si-mi sterse fata plina de lacrimi.

–          Hai sa plecam de aici, spuse el. Locul asta nu este pentru tine.

L-am privit ingrijorata, dar el m-a tras de mana si m-am ridicat de pe scaun. Scoase telefonul din buzunar si suna pe cineva.

–     Teresa, o scot pe Elena de aici. Iti povestesc cand ma intorc. O duc la garsoniera. Stai fara grija, stiu ce fac.Pa.

O Doamne, uitasem de Teresa. Sigur era sotia lui, deoarece aveau acelasi nume de familie si eu stateam in bratele lui. Daca intra si ne vedea? Cum de m-am lasat purtata de val? Dar ma simteam in siguranta cu David, trebuia sa recunosc asta.

–      Calmeaza-te, o sa te duc undeva unde vei fi in siguranta si nu o sa te gaseasca nimeni. Hai sa mergem.

Am iesit din camera si am pornit in urma lui. M-au durut ochii vazand lumina soarelui de afara, dar totusi era frig. Era sfarsitul lui noiembrie. Ma conduse la masina si-mi deschise portiera. M-am uitat in dreapta si in stanga, dar nu vazusem pe nimeni cunoscut. Am urcat in masina si m-am lasat pe spate sa nu ma vada nimeni de afara. Urca langa mine si dadu drumul la caldura. Apoi porni. Tot drumul nu am scos nici un cuvant. Dupa vreo zece minute, am ajuns in fata unui bloc. Am coborat din masina si am urcat pana la etajul trei, unde era garsoniera. Blocul era curat, situat la iesirea din oras. In interior, mirosea a var proaspat. In timp ce descuiausa, iesi o femeie in varsta din apartamentul alaturat. David o saluta politicos si ea intra repede inauntru.

–          Motiv de barfa, spuse el amuzat.

Am zambit si am intrat in casa. Garsoniera era foarte curata si mobilata cu mult bun gust.

–          Fa-te comoda. Eu trebuie sa merg la sectie, dar o sa trec diseara. Ai mancare in frigider, ai televizor, poti sa faci un dus. Poti folosi hainele Teresei, nu se supara.

–          Sotia ta nu se supara ca aduci o straina in garsoniera voastra?

El incepu sa rada, uitandu-se amuzat la mine.

–          Nu este sotia mea, este sora mea. Una din regulile principale in sectie, este sa nu te indragostesti de un alt coleg. Nu ai voie. Daca esti prins, ori te desparti, ori unul dintre voi pleaca la alta sectie.

–          Oh, nu am stiut.

–          Nici nu aveai de unde sa stii. Gata, am plecat. Te rog sa nu iesi din casa si sa nu te apropii de fereastra. Nu trebuie sa riscam, nu-I asa? Ma intreba el.

–          O sa fac asa cum spui.

–          Foarte bine.

Se duse lausasi o deschise.

–          Inca ceva, sa nu deschizi usa nimanui. Cu siguranta baba pe care ai vazut-o va veni pe aici. Este o femeie foarte curioasa din fire. Nu deschizi. Cu siguranta in momentul asta si-a pus scaunelul langausasa vada pe vizor.

–          Ok. David, multumesc pentru tot.

–          Trebuia sa-mi fi spus de ieri, spuse el si-mi dadu o suvita de pe obraz, dupa ureche.

Mana lui calda cand mi-a atins obrazul, m-a facut sa tremur.

–          Nu am avut incredere, am soptit eu.

–          Stiu. Ne vedem diseara. Dormi, esti epuizata.

Am dat din cap si am asteptat ca el sa iasa, pe urma am incuiatusa. Am inspectat putin garsoniera, apoi am facut un dus fierbinte, m-am imbracat cu o pereche de pijamale, am cautat ceva prin frigider de mancare si pe urma m-am bagat in pat. M-am chinuit putin sa adorm, dar nu am reusit. Am aprins televizorul, am dat sonorul la minim si am butonat canalele. Am tresarit cand am auzit o bataie in usa, apoi soneria. Eram sigura ca este femeia aceea. Am stat cuminte in pat, pana cand nu am mai auzit nimic. M-am ridicat usor si pe varfuri, m-am dus la usa sa ma uit pe vizor. Da, ea era. Statea rezemata de peretele din fata usii, uitandu-se cand lausa, cand la scari. Nu are decat sa stea pana vine David.

David. Ma simteam atat de linistita in prezenta lui. Nu puteam sa nu observ cat de simpatic era. Calm, priceput si se vedea ca isi cunoaste foarte bine meseria. Un zambet imi aparu pe fata si m-am bagat in pat. Dupa ceva timp, am adormit.

 

 

DAVID  POV

 

 

–          Teresa, am lasat-o pe Elena la garsoniera. Ma duc sa vorbesc cu medicul legist.

–          Medicul mi-a dat déjà raportul. Il am aici pe masa. Il poti citi. Iar ai avut dreptate. Trebuia sa ma incred in instinctele tale. Tu chiar nu gresesti niciodata?

–          Nu a stiut sa minta. Totul a batut la ochi. Nu a putut sa ascunda nimic.

–          Ce face? Cum se simte?

–          Era in regula. I-am spus sa foloseasca din hainele tale si sa se odihneasca. Nu te superi, nu-I asa Doamna Anderson?

–          Doamna?

–          A crezut ca esti sotia mea.

–          Pff. Nu m-as marita nici in ruptul capului. Este foarte bine sa fiu singura. Am déjà munca asta stresanta, nu-mi mai trebuie o alta bataie de cap.

–          Mi-a facut placere sa te vad. Acum plec. Vreau sa trec pe la familia lui Grace. M-a sunat doamna Olivia, mama lui Grace. Vrea sa vorbeasca cu mine ceva important.

–          Ok. Apropo, am pus filtre in tot orasul, sa nu scape Mike.

–          Foarte bine. Ne auzim mai tarziu.

Am luat raportul, l-am citit si am plecat. O voi lasa in pace in seara asta, darmaineva trebui sa continue povestea. O dorinta puternica de protectie m-a cuprins. O voi ajuta sa zambeasca din nou.

Anunțuri

From → CAPITOLUL 3

One Comment
  1. paula. permalink

    cand pui next?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: