CAPITOLUL 14 – UN SUFLETEL

– Buna dimineata domnisoara. Cum va simtiti astazi?

Era un barbat in halat alb care statea langa patul meu. M-am uitat prin camera si mi-am dat seama ca sunt intr-o camera de spital. M-am ridicat in fund si mi-am acoperit ochii cu palmele. Lumina ma orbea si-mi provoca greata.

– Vei ramane si azi in spital, pentru cateva analize suplimentare. Ati avut noroc ca ati fost adusa la timp.

– Cine m-a adus?

– Un domn, Mikael House.

– Nu stiu cine este.

– Mi-a spus ca a fost un prieten al tatalui tau, dimineata a venit la tine acasa pentru condoleante, a gasit usa deschisa si a intrat. Te-a gasit cazuta pe podea si te-a adus la spital. Ai avut noroc sa stii. De cand ai fost inconstienta?

– Cred ca de aseara. Nu mai stiu exact.

– Ai noroc ca nu ai patit si altceva. Ti-am facut spalaturi, ai stat in perfuzii si ti-am curatat organismul atat cat s-a putut. De cand iei droguri?

– Aaa… euuu… am luat de 2-3 ori atat.

– Adolescentii astia. In fiecare zi am cazuri din astea. Nu stiu unde s-o duce omenirea asta in curand. Acum esti stabila, ar trebui sa te duci la o clinica de dezintoxicare. Nu-ti fac bine drogurile astea, mai ales daca esti in starea asta.

– Care stare? Sunt bine.

– Sarcina ta.

Am inlemnit.

– Poftim? Ce vreti sa spuneti?

– Sunteti insarcinata in doua luni. Copilul nu este afectat. Si nici nu va fi daca nu veti mai lua droguri.

– Eu insarcinata? Eu??

Mi-am adus aminte ca nu am facut nici un control de acum doua luni, cand am fost violata. Un copil? Eu insami eram un copil. Cum o sa ma descurc? Ce o sa fac? Sunt singura, nu am nici un venit, scoala am abandonat-o. Cum sa-l cresc?

– Nu vreau nici un copil. Renunt la el.

– Nu spuneti asta. Inteleg ca va este frica, dar un copil este cel mai frumos dar al unui parinte.

– Nu vreau sa-l pastrez. Nu vreau.

Am inceput sa tip si doctorul mi-a facut o injectie care m-a relaxat total, apoi am adormit.

– Isabella. Bella. Ma auzi?

Am deschis ochii si ma uitam dupa vocea care ma striga.

– Jacob? Jacob? Tu esti?

– Da, draga mea. Eu sunt.

Am sarit din pat si am alergat in bratele lui Jacob. Am inceput sa plang iar el imi mangaia parul. Am stat asa cateva minute, pe urma ne-am asezat amandoi pe pat. Il priveam si nu-mi venea sa cred ca este el. Nu-l mai vazusem de cateva luni bune.

– Ce faci scumpo? Chiar aveam emotii. Ultima data cand ne-am vazut m-am trezit cu un pumn in gura de la tine.

Am inceput sa rad cand mi-am adus aminte.

– Scuze Jack. Unde ai fost pana acum? Pe unde ai umblat? Cum m-ai gasit?

– Usurel fato. Dupa avalansa de intrebari, nu-mi mai aduc aminte niciuna.

I-am tras un cot in gluma si el a inceput sa rada. Mi-a fost tare dor de zambetul lui, de felul lui de-a fi. El m-a ajutat enorm de mult cand am ajuns in Forks, dupa evenimentul din padure. Cu ajutorul lui m-am pus pe picioare. Asta pana sa-l cunosc pe Edward.

– Am fost plecat. Am facut cateva cursuri de bucatari in Franta.

– Wow, in Franta? Cursuri de bucatar?

– Da. Pai doar nu stateam toata viata sa livrez pizza.

– Ei Jack, esti o comoara la casa omului.

– Mda. Dar tu? Cum de ai ajuns aici? De ce esti la spital?

– Nu vreau sa vorbesc despre asta. Nu ma intreba nimic Jack. Te rog.

– Cum vrei. Condoleante pentru Charlie si pentru Angela. Imi pare rau. Nu-mi pot imagina cat de mult suferi.

– Multumesc. Ce sa fac? Supravietuiesc. Am avut noroc de Edward. M-a ajutat sa ma tin pe picioare.

– Edward Cullen?

– Da, chiar el.

– Prost prieten ti-ai gasit sa te ajute sa te tina pe picioare.

– De ce spui asta? Esti cumva gelos?

– Pfff. Chiar ma bucur ca ti-ai revenit. Si nu sunt gelos. Doar ca el nu este o companie tocmai placuta.

– De ce spui asta? M-a ajutat foarte mult.

– Bella, se ocupa cu droguri.

– Stiu asta. Nu se ocupa cu droguri. Doar ca mai incearca si el din cand in cand.

– Incearca? Bella, omul asta ti-a luat mintile? Si el cum te-a ajutat? Dandu-ti droguri?

– Nu fi rau Jake. M-a avertizat. Eu am vrut sa iau in continuare.

– Dar la copilul pe care il astepti te-ai gandit? Unde ti-a fost capul?

– De unde stii de copil?

– Am auzit un doctor spunandu-i doctorului Cullen.

– Oh nu. Acum toata lumea o sa afle.

–  Sarcina tot o sa se vada, Bella. Nu incerca sa ascunzi pentru ca tot o sa se afle.

– Jack, eu nu pastrez copilul.

– Ce? De ce?

– E prea mult pentru mine. Nu am bani, nu am pe nimeni. Nu stiu ce o sa ma fac. Nu stiu cum o sa-l privesc pe bebe in ochi, stiind ca eram aproape sa-l omor.

– Isabella. In mine oricand vei gasi un sprijin. Da-l naibii pe drogatul ala, vino si stai cu mine. O sa am eu grija de bebe, ca si cum ar fi al meu. Imi place sa joc rolul de tata. Si am facut cursurile astea, am ceva banuti stransi si vreau sa deschid ceva. Si eu o sa fiu bucatar iar tu o sa ma ajuti. Copilul va creste mare si va fi fericit, fiind inconjurat de persoane care il iubesc. Stii ca tin mult la tine, iar lunile care ne-au despartit mi-au intarit mai mult sentimentele pentru tine.

Am ramas uluita. Omul care statea in fata mea, vroia sa dea orice pentru mine, sa aiba grija de copilul meu. Dar imediat in gandurile mele a pastruns un alt baiat la care eu tin foarte mult. Edward. Nu pot sa-i fac asta. Nu-l pot parasi pe Edward. Il iubesc si sunt sigura ca si el ma iubeste.

– E foarte frumos ce spui Jack, dar eu deja am ales.

– Pe drogatul tau nu?

– Nu-i spune asa. Este un baiat foarte bun, dulce, romantic….

– Gata, termina. Nu-mi mai spune cum este drogatul ala, eu iti spun un singur lucru. Nu este bun pentru tine, stiu eu ce-ti spun, crede-ma. Bella, el stie de copil?

– Nu stiu, abia astazi am aflat ca sunt insarcinata. Dar cu siguranta va fi bucuros. Cu toate ca eu nu vreau sa pastrez copilul.

– Ce? Te-ai tampit? Isabella, sa nu cumva sa faci vreo prostie. Copilul asta nu are nici o vina. A fost conceput in situatii neplacute, dar este un copil, este un suflet, iar tu vrei sa-l omori?

– Nu stiu ce sa fac Jack, am spus eu si am inceput sa plang. Jack ma lua in brate si ma tinea strans.

– Stiu eu. Casatoreste-te cu mine Isabella.

M-am retras din imbratisarea lui si-l priveam uluita. Pana sa-i raspund, doctorul intra in salon.

– Domnisoara, mai aveti o vizita.

– Cine?

– Domnul Mikael House.

Usa s-a deschis mai larg si intra un barbat mai in varsta. De cum l-am vazut, mi-am dat seama cine era.

– Buna Isabella.

Era barbatul care m-a dus la spital dupa ce am scapat din mainile agresorilor. Barbatul care ma luase de pe strada, cel care imi daduse vestea ca Charlie murise si de fapt, cel care ma salvase dimineata.

– Buna ziua domnule.

– Te rog, tutuieste-ma. Imi poti spune Mikael.

– Bine domnule… aa.. bine Mikael.

– Bella, eu plec, dar o sa revin. Ai grija de tine.

Jake ma pupa pe frunte si parasi camera impreuna cu doctorul.

– Presupun ca ti-ai adus aminte cine sunt nu?

– Da. M-ati adus in ziua aceea la spital si va multumesc.

– Cu placere copila. Ce faci? Cum te mai simti?

– Eu.. nu stiu. Sper sa fie bine. Dumneata ce faci in spital?

– Am venit cu fiul meu sa vizitam un prieten si pentru ca eu te-am adus la spital, am vrut sa vad daca te-ai trezit.

– Multumesc Mikael, sunt bine.

– Bebelusul ce face?

M-am incruntat si am sarit din pat ducandu-ma la fereastra.

– De ce toata lumea ma intreaba despre asta?

– Pentru ca este un lucru important, si e normal sa intrebi ce face un bebelus.

– Este bine. Multumesc.

– Felicitari pentru aceasta veste. Sa fii mama este un lucru important iar un copil este o binecuvantare.

– Nu-mi spuneti felicitari.

– Imi pare rau. Cand te externeaza?

– Cred ca maine. De ce?

– Ca sa stiu la ce ora sa te gasesc acasa. Vreau sa-ti spun ceva foarte important si nu pot aici. Sunt lucruri mai delicate si prefer sa vorbim acasa. E in regula?

– E bine. E ceva grav?

– Nu ai de ce sa-ti faci griji. Este vorba despre viitorul tau.

– Toata lumea in ultima vreme este preocupata de viitorul meu.

– Asa este. Te las acum si trec maine sa te vad. La revedere si odihna placuta.

– La revedere si multumesc.

Dupa ce a plecat, m-am asezat pe pat si am inceput sa ma gandesc la toata conversatia avuta astazi cu acesti oameni. Chiar sunt persoane carora le pasa: Edward mereu a avut grija de mine, Jack ma vrea de sotie si sa fie tata pentru copilul meu… apoi Mikael care vrea sa vorbim despre viitorul meu. Oare despre ce o fi vorba? Am dat gandurile la o parte si am incercat sa adorm. Poate maine voi avea o dispozitie mai buna.