CAPITOLUL 1

– Buna Grace, pot sa vin putin pe la tine? Trebuie sa vorbim.

– Sigur ca da, am ajuns deja acasa. S-a intamplat ceva?

– Nu pot vorbi la telefon, trebuie sa ajunga Mike acasa si o sa ma auda.

– Vino, pun de o cafea.

Am inchis telefonul si m-am imbracat rapid cu ce mi-a cazut la indemana. Trebuie sa o fac. Trebuie sa spun cuiva. Grace este prietena mea cea mai buna. Ne cunoastem de la gradinita. Suntem ca doua surori. Mereu mi-a fost aproape. Mai apropiata decat mama mea, pot sa spun. Ea este singura care ma poate asculta. Mi-a trecut prin gand sa ma duc la politie, dar imi este prea frica. Mai sunt 30 de minute si Mike o sa ajunga acasa. Daca nu ma grabesc, o incasez din nou.

Am luat cheile de la masina si am fugit. Am ajuns repede la Grace si dupa cum m-am obisnuit, am intrat direct, fara sa mai bat la usa. Era ca si cum ar fi casa mea. Grace facea parte din familia mea.

– Buna Elena. Hai pe terasa, imi spuse Grace si ma imbratisa de bun venit.

Cafeaua era deja pusa in cani, inca fierbinte. Nu obisnuiam sa bem cu cestile, erau prea mici pentru doua consumatoare de cafea. Prin venele noastre nu mai curgea sange.

– Ce s-a intamplat? Esti palida, ma intreba Grace, asezandu-se langa mine pe canapea.

– Trebuie sa-ti spun ceva, ceva ce ti-am ascuns timp de doi ani de zile.

– Deja ma sperii fato. Despre ce este vorba? Despre Mike?

– Pai… da.

– Va despartiti? Ma intreba ea si o urma de speranta am vazut in ochii ei. Nu l-a placut niciodata pe Mike. Eu si Mike ne-am cunoscut in timpul facultatii iar in ultimul an, am hotarat sa iesim impreuna. Aveam trei ani de cand eram cu el si aveam doi ani de cand stateam impreuna.

– Nu ne-am despartit, dar as vrea sa o fac si nu stiu cum.

– Elena, pur si simplu ii spui la revedere dobitocului. Nu stiu ce ai vazut la molaul asta.

– Daca ar fi asa usor…

– Atunci ce te impiedica? Nu esti maritata cu el, nu aveti copii, deci este foarte simplu. Ii spui pa, iti iei hainele si te muti cu mine. Doar stii ca asta este si casa ta.

– Stiu Grace si iti multumesc pentru asta.

– Hai sensibilo, spune. Care este problema?

– Este violent.

– Poftim? Cum adica… violent? Ti-a facut ceva? Il omor pe ingratul asta.

– Stai cuminte, nu face vreo prostie, te rog.

– Si de cand este asa?

– De doi ani, dupa ce m-am mutat la el. Nu era asa inainte, dar s-a intamplat sa-mi dea o palma si de atunci a pornit totul. Nici nu mai stiu cine este. Nu-l mai recunosc. Nu mai este baiatul pe care l-am cunoscut.

– Ei draci. Ai fost oarba. Eu nu l-am placut din prima si te-am avertizat. Stiam ca are ceva neplacut. Oricat de mult se straduia sa nu arate, ochii il tradau. Si in plus, avea nevoie de o pasarica.

– Nu e chiar asa…

– Ii iei apararea boului, dupa tot ce ti-a facut? Da-mi detalii. Vedem noi cum o rezolvam.

– Nu ma pune sa dau detalii, nu pot. Imi este prea greu si imi este frica.

– Nu ai anuntat politia?

– Nu. M-a amenintat ca voi suferi mult mai mult daca spun cuiva. Dar am rabdat destul, asa ca ti-am spus tie. Nu mai puteam. Trebuia sa vorbesc cu cineva despre asta si am venit la tine. Nu stiam ce sa fac.

– Ai facut foarte bine, Elena. Ramai cu mine in seara asta. Stii, noaptea e un sfetnic bun, o sa o scoatem la capat cumva.

– Stii ca te iubesc nu?

– Stiu, stiu. Draga de tine.

Veni mai aproape de mine si ma imbratisa cu putere. In secunda urmatoare am simtit un vibrat in buzunar. Sigur ma suna Mike. Am tresarit si am bagat mana in buzunar. Da, era el.

– Nu-i raspunde, imi spuse Grace.

– Trebuie, dar in momentul in care am vrut sa apas, Grace imi smulse telefonul din mana si-l arunca in camera direct pe pat.

– Nu Grace, trebuie sa vorbesc cu el. Tu nu-l cunosti. O sa o incasez din nou.

– Ii faci pe plac dobitocului? Nu raspunzi la nici un telefon. Grace se ridica de pe canapea si se puse in usa, ca sa nu pot trece. Intrasem in panica si am vrut sa o dau deoparte.

– Grace, isi va da seama ca sunt aici oricum si va veni.

– Lasa-l sa vina. Nu va putea intra in casa.

– Nu stii in ce te bagi, Grace.

Am tresarit amandoua cand am auzit usa de la intrare izbindu-se cu putere de perete.

– A venit. El este. Frica ma invalui din nou si am asteptat, inghetata.

Probabil ne vazuse de afara, pentru ca veni direct pe terasa. Cand intra, Grace se puse in fata mea, cu o fata zambitoare.

– Buna Mike. Ai venit la timp pentru o cafea.

– De ce nu-mi raspunzi la telefon, spuse el ca si cand n-ar fi auzit-o pe Grace.

– Nu l-am auzit, am spus eu inghitind in sec.

– Ti-am pus melodia aia degeaba?

Da, trebuie sa recunoscut ca el imi schimba melodiile la telefon. Si nu numai asta. Imi verifica toate contactele, mesajele trimise, primite. Zilnic. Deja devenise o obisnuinta, ca atunci cand intra in casa eu sa-i pun telefonul pe masa. Ma privea cu o fata triumfatoare in timp ce eu ma faceam tot mai mica. Bataile erau la ordinea zilei. El fusese abuzat de catre tatal lui cand era copil. Manca bataie pe paine.  Si mama lui patea acelasi lucru. Din cauza asta a si murit. Ultima data cand o batuse, aproape i-a sfaramat oasele si a bagat-o in spital. Corpul ei nu a rezistat. Tatal lui era foarte violent si un alcoolic. De putine ori l-am vazut treaz. Mama lui Mike murise cand el avea doar 14 ani. A fost traumatizat si mi-a promis ca mi-e nu o sa mi se intample nimic. Nu vroia ca viitoarea lui familie ( aici eram inclusa eu ), sa aiba de suferit. Mi-a promis ca el nu va fi ca tatal lui si sa nu-mi fie frica de el. Dar asta a tinut doar un an de zile. Prima palma am luat-o la o luna dupa ce m-am mutat la el. Inca nu-si gasise de lucru, dupa terminarea facultatii, dar nici nu se grabea sa caute. Intr-o zi, cand ma intorceam de la servici ( imi gasisem ca reporter la o televiziune locala ), am cumparat cateva ziare, in speranta ca isi va gasi ceva. Eram dispusa sa-l ajut. Era invidios ca eu imi gasisem imediat dupa facultate. Era gelos ca imi petreceam mai mult timp cu echipa, decat cu el. Era furios cand ajungeam tarziu acasa dupa un reportaj. Eram trezita noaptea de catre sefi, sa ma prezint la servici. Tot timpul eram pe drumuri, tot timpul aparea cate ceva. Lumea incepuse sa ma cunoasca, apaream la TV, fusesem premiata de cateva ori pentru reportajele mele. In momentul in care a vazut ziarele in mana mea, m-a intrebat pentru ce sunt. Credea ca ii arat vreun reportaj de-al meu. Imi spunea ca munca mea il sufoca si ca ar trebui sa fac o pauza. Mi-a spus sa aleg intre el si munca mea. Atunci am avut prima cearta. I-am spus ca vreau sa-l ajut sa-si caute de munca, pentru ca nu puteam trai numai din salariul meu de reporter. Atunci a fost prima palma. Su dupa ziua aceea, au urmat altele. Mi-a spus ca eu ar trebui sa stau in casa, ca o femeie gospodina si mi-a interzis sa ma mai duc la munca. Si ca sa fie sigur ca nu mai apar la TV, aproape m-a mutilat. Mi-a atras atentia sa nu anunt politia, pentru ca voi pati alte lucruri mult mai dureroase. Mi-a spus ca violenta lui se va rasfrange si asupra persoanelor pe care le iubesc.

– Hai acasa, imi spuse el si ma trase de mana.

Grace se baga intre noi incercand sa-l indeparteze.

– Ia mana de pe ea, tampitule. Stiam eu ca esti un animal. Cum ai putut sa dai in ea idiotule? Cum ai putut? Se rasti ea la Mike.

– Grace, termina. Merg acasa.

– Nu pleci nicaieri. Situatia asta se incheie acum, aici, spuse ea.

– Ce? I-ai spus? se rasti Mike la mine.

– Nu mi-a spus nimic Elena. Asta am dedus eu, dupa trei ani de cand sunteti impreuna. Dar daca ai intrebat asta, inseamna ca-mi confirmi banuielile. Gata, sun la politie.

– Grace, nu. Am strigat din nou dupa ea, dar ea se duse direct la telefonul din camera.

Mike mi-a dat drumul la mana si se napusti asupra ei. O apuca de par si o tranti pe pat. Eram ingrozita, nici macar nu puteam sa tip. Doar ochii mi se miscau, urmarind tot ce se petrece in camera. Grace il plesni cu toata puterea peste fata si asta i-a fost fatal. Mike lua cutitul de pe noptiera si-i strapunse pieptul. Cazu pe pat iar eu m-am napustit asupra ei. Ochii i se intunecau, respiratia ii devenea din ce in ce mai greoaie iar patul se umplea de sangele care ii curgea din piept. Ma privi speriata, o lacrima i se scurse pe obraz si ultima suflare a vietii ei, mi-o dadu mie.

– Grace, Grace. Am inceput sa plang si m-am napustit la telefon sa anunt ambulanta.

Mike imi dadu peste mana, lua telefonul si-l arunca de perete, facandu-l bucatele. Lua cutitul din pieptul lui Grace si mi-l puse la gat.

– Vezi ce patesti daca nu ma asculti? Te-am avertizat.

– Ai omorat-o. De ce? Nu ti-a facut nimic, doar ti-a spus adevarul. Am cazut in genunchi si mi-am acoperit fata cu palmele.

– Nu, tu ai omorat-o. Esti o criminala. Tu ai omorat-o.